Z O T A

O mica experienta recenta ma face sa ma gandesc inca odata de ce nu putem scapa de o tara nationala, capatata dupa 20 de ani de democratie si libertate de actiune si expresie, si anume: lipsa de profesionalism. Si spun ca e de natura recenta, deoarece in mediul economic din vremea comunismului (acela care era si asa cum era) oamenii din functii cheie ale intreprinderilor de stat, ajungeau acolo facand dovada unei pregatiri adecvate pe domeniul respectiv, dublate de o experienta pe masura (5-10 ani) si in domeniu si in gestionarea  interrelationarilor atat inauntrul cat si in afara institutiilor respective. Si mai aveau ceva: constiinta ca lucrurile trebuie facute si trebuie facute bine. Si ca este responsabilitatea lor ca acest lucru sa se realizeze. Cine spune lucrurile se faceau de mantuiala nu stie ce vorbeste. Astazi eu constat, personal, ca, in ciuda deschiderii informationale, a puzderiilor de seminarii si sesiuni de pregatire pe comunicare, management de proiect, negocieri, vanzari, organizarea timpului, dezvoltare personala etc, nivelul calitativ al relatiilor de afaceri este intr-o continua scadere. Lucrurile nu se iau in serios, se fac partial si doar daca se gaseste cineva care sa impinga de la spate, iar manierele si formulele profesionale de abordare/adresare sunt uitate intr-un colt, nici macar la naftalina, unde s-ar mai putea conserva cat de cat.

Si acum sa ajung la ce mi-a determinat reflectiile de mai sus. Saptamana trecuta, capatand informatia de pe twitter, cu privire la deschiderea Bucharest Hubb (proiect dezvoltat de SeedMoney) si la existenta pe site a unei propuneri de colaborare pe baza de voluntariat (mai multe detalii la ei pe site) m-am decis sa vad si eu despre ce este vorba. Astfel ca am trimis Joi, 17.12.2009, in jur de ora 13 urmatorul mesaj la adresa indicata in anunt:

“[...]
Buna ziua,

Am prins de pe Twitter informatia despre deschiderea Bucharest Hubb si despre membership pe baza de voluntariat. As dori sa aflu mai multe informatii in legatura cu propunerea dvs de colaborare, incluzand termenii in care aceasta se poate stabili (asteptari de la colaborator, beneficii colaborator etc)

Multumesc,

Marius Zota
[...]”

Ma asteptam la o reactie rapida, mai ales ca e si in interesul lor sa gaseasca rapid colaboratori/voluntari care sa rupa din timpul lor sa se ocupe de gestionarea activitatilor centrului, avand in vederea ca urmeaza sa il deschida in ianuarie. Nu intr-o ora sau doua (optim), dar macar in aceeasi zi. Ei bine cand deja imi luasem gandul de la orice raspuns, primesc Duminica, 20.12.09, la orele 22 urmatorul mesaj, de la persoana in cauza:

“[...]
Buna Marius,

Ar fi bine daca ai putea veni maine, luni, la ora 9 la sediul Seedmoney pentru un briefing pe aceasta tema.
Daca nu, iti voi trimite eu apoi temele de voluntariat..

Cristina
@seedmoney
[...]”

Pe langa faptul ca Dna/Dra schimba formula de adresare intr-un prim mesaj, fara sa ma cunoasca (de regula asta este rezultatul acordului ambelor parti, fie expres, fie tacit, dar tot acord se numeste), intr-un mesaj care vine cu o intarziere de 81 de ore, mi se propune ca eu intr-un termen de mai putin de 12 ore (sau si mai rau, de 2 ore daca gaseam mesajul abia dimineata) sa imi fac loc in agenda zilei pentru o intalnire. Ca sa nu mai vorbesc de tonul cu iz militaresc. In fine, decid sa raman calm si ii raspund Dnei/Drei:

“[...]
Buna Cristina,

Mi-e teama ca mi-ai trimis cam strans propunerea de meeting pentru maine la 9:00. Maine as fi disponibil undeva dupa pranz, insa nu iti pot confirma inca o ora exacta. Cel mai bine daca ne putem auzi la un telefon. Uite numarul meu: 072xxxxxxx.

O seara faina,

Marius
[...]“

N-am primit nici un telefon si absolut nimic pe mail. Ok, asa inteleg oamenii sa trateze cu niste persoane (posibili colaboratori) de serviciile carora s-ar folosi in mod neoneros (plata in natura: statut de membru pe toata perioada voluntariatului, despre ale carui (ne)beneficii nu ma pot pronunta, avand in vedere ca nu am apucat sa aflu nimic despre tot ce implica aceasta colaborare).

Acum, sunt curios cum se raporteaza la si cum trateaza posibilii clienti ai centrului, avand in vedere ca de la acestia vor lua niste banuti. Asa ca voi vizita centrul in Ianuarie, cand se va deschide, in aceasta calitate. De posibil client. Sa ma convinga sa fiu fericit sa le dau 99 euro/luna pentru a imparti un birou cu alte persoane (situatie ce poate deveni problematica de la un anume numar de membri in sus) si de a infinge sajata in perete langa un ceai.

Acum ceva ani se spunea: Romania are nevoie de idei ca sa se relanseze. Acum eu cred ca Romania are nevoie de ceva respect si seriozitate ca sa nu se piarda cu firea.