Z O T A

Rasfoind netul, intr-o miza pauza, am gasit un link catre un concurs ce consista in a da cel ma tare raspuns la cate o intrebare pe parcursul mai multor etape. Intrebarea ultimei etape este: “Daca ai putea sa calatoresti in timp ce ai schimba?”.

Asta ma facut sa ma gandesc ca de multe ori m-am intrebat si eu acelasi lucru. Nu cred ca o persoana este pe deplin si 100% multumita de toate decizile pe care le-a luat pana la momentul respectiv si de cum a gestionat diferite situatii, conjuncturi si ocazii. Si sigur, sunt cateva chestiuni de ordin tehnic care schimbate la un anumit moment in trecut, ar duce la un alt chip al vietii pe care o persoana o duce. Numai ca nu se pot anticipa toate situatiile corect si in intregime, lipsind tocmai acele elemente care numai experimentate iti pot oferi o imagine exacta asupra rezultatului in timp al unei decizii. Cu ele traiesti si gata. Iti spui ca alta decizie nu puteai lua (pentru ca, probabil ai fi facut-o) si mergi inainte cu ce ai ales. In schimb sunt unele momente in viata unui om in care o decizie ii poate marca viata la nivel psihologic si afectiv si niciodata nu se va putea impaca cu modul in care actionat la momentul respectiv si nu le va putea accepta ca o decizie luata in lipsa unei variante mai bune.

Ei, genul asta de decizie as schimba eu. M-as intoarce pe data de 1 Martie 1998, n-as mai tine cont de faptul ca eram angajat de o luna la primul meu job important de dupa facultate si m-as duce la inmormantarea bunicului meu , de care, trebuie sa marturisesc ca nu am fost niciodata foarte apropiat, ba din contra, imi era teama de el si il evitam. Dar asa as mai putea sa o prind in viata pe bunica mea (care m-a crescut ca pe fiul ei – in ciuda faptului ca mai crescuse 12 copii si ca numarul de nepoti era in crestere vertiginoasa – si de care am fost foarte legat sufleteste) care a murit inexplicabil si neasteptat opt zile mai tarziu, intreband de mine inainte sa inchida ochii. M-as duce si as sta langa ea sa-i alin ultimele clipe, asa cum a stat ea langa mine de fiecare data. Problema mea cea mai mare e ca asa ceva nu este insa posibil si va trebui sa raman cu acea parte a constiintei  mele marcata de lipsa de ingratitudine de care am putut da dovada atunci si de frica de a-mi periclita pozitia in acea companie (din care, oricum am plecat un an si doua luni mai tarziu). Pana la urma era vorba de bunicul meu si de omul pe care (asa cum a fost el), bunica mea l-a iubit si i-a fost credincioasa pana la final si macar ca in semn de respect pentru acest trebuia sa fiu prezent. Iar cateva zile lipsa de la noul servici n-ar fi trebuit sa constituie o tragedie ptr sefii mei, eu fiind oricum in plin proces de ucenicie, deci nu ar fi atarnat greu absenta mea. Asa n-am mai ajuns decat la timp pentru a o insoti la mormantul de pe deal sub padure, unde s-a asezat langa sotul ei si contempla impreuna valea de care nu s-au desprins niciodata. Ei, cu genul asta de decizii si alegeri este foarte greu sa traiesti si intotdeauna vin sa te urmareasca si sa te faca sa iti dai doua palme pentru cat de las ai putut fi.

Asta este singurul lucru pe care chiar mi-as dori sa-l pot schimba. Din motive evidente n-am participat la concurs si am preferat sa scriu aici. Poate altii pot retine ceva folositor de aici. Indiferent unde te duce viata si oricate piedici ai impresia ca exista in a face un lucru, nimic nu justifica indepartarea de persoanele care ti-au dat viata si te-au crescut. Odata plecate de langa tine, golul lasat in urma va fi imens si nimic nu-l poate umple vreodata.  Cu atat mai putin reprosul ca ai fi putut sa faci ceva sa-i vezi mai des, sa fii mai aproape de ei.

Ca tot se apropie Craciunul, va doresc sa-l aveti frumos si linistit alaturi de cei dragi si care va duc dorul  din clipa in care ati zburat din cuib. Zapada, codurile galbene sau alte isterii mediatice, ori firmele care va tin sa lucrati in perioada asta (sunt cazuri, din pacate) nu pot constitui un motiv de a nu putea ajunge. Sarbatori fericite si va doresc sa luati cat mai putin dintre deciziile pe care le regretati mai tarziu.