Z O T A

…s-au descurcat admirabil in prima seara din cele doua organizate la Casa Latina. Domnul Hadean (care nu e bucatar de formatie) n-a avut nici o problema sau jena sa jongleze cu si printre oalele de popota (adica foarte mari) din bucatarie. Stiu asta pentru ca am primit loc chiar langa intrarea in bucatarie (si toaleta, intrarile fiind una langa alta; nu comentez alegerea arhitectului care a amenajat spatiul, dar ce te faci daca din greseala te trezesti in bucatarie cu unul pe care nu-l mai tin barierele??!!) si am avut ocazia sa observ jocurile de glezna de p-acolo. Iar Dl. Jidveianu, a incalzit rezonabil atmosfera cu niscaiva canturi popolare de regiune (superior) si colinde. Pacat ca era cam innegurat (spre incruntat, incrancenat) intre prestatiile vocale.

Ca o persoana care a copilarit in Ardeal, printre sorici, slane, unturi, jumari, carne in untura la borcan, maliga din malai brut etc, aperitivul de aseara nu constituia vreo surpriza ci o readucere aminte si inca un prilej de a gusta preparate autentice si traditionale ardelenesti (ca-s facute de romani, sasi, secui, svabi etc nu mai conteaza; sufletul, dar si priceperea pe care le pui in ele cand le faci conteaza si se simt in cerul gurii ). Palinca (nu cea mai buna dintre cate am avut ocazia sa gust pana acum, dar nicidecum de lepadat) a fost bine introdusa in atmosfera si pentru a da bice, dar si pentru a potoli naravaseniile din farfurie. Unde e grasa treaba, trebe stinsa cumva si cu ceva. Ori palincutza asta a mers de minune. Galbina si infoiata. Cam strangea un pic de gatlej, dar dupa doo guri, al din urma se lasa pagubas si-o deschis bratele.

No acum, sa scuzati pozele, dar n-am avut la mine decat pe ala micu si cum am preferat sa trag fara blitz, fotogramele nu se vor decat a documenta ce-am servit aseara si doar atat, performantele piticului la iso 1600 nefiind chiar de premiat, dar totusi lizibile.

Nu trecu mult timp si sosi preacinstitul gulyas, foarte simpatic si incitant la chip, infatisare, dar si miros. Pacat ca la mine-o navalit usor afara din farfurie cand l-o adus stimabilul ospatar (care de altfel ne-a servit bine, peste media cunoscuta din localurile bucurestene). Dar asta nu m-a facut decat sa constat cu bucurie nerabdarea cu care astepta sa vina spre mine (in mine, mai exact, sic) si sa-mi produca o bucurie pe care numai un gulyas bun ti-o poate produce. In ciuda faptului ca rosiile n-au avut nici un aport in toata ciorbita asta (ca genul asta de gulyas o fost), gustul intregii gateli, aroma si textura carnii au fost extraordinare. Mi-au placut mult. Iar chimen-ul a fost vedeta serii, practic, avand un aport fantastic in a innobila si in a da personalitate acestei mancarici, care a mers perfect unsa cu un Cabernet Sauvignon. Foarte bun. Dupa mine, personal piesa de rezistenta a serii.

Nu mai trecu mult timp dupa ce preacinstitul vitelus (ca eu n-am gasit porc la mine in farfurie, si mi-a placut) ne-a incalzit stomacelele si spiritul, se napusti peste noi si malaiul dulce (specialitate rustica din Landovciois, cum hilar s-o exprimat bucatarul nostru ), primele doua portii servite aseara. Ori am infulecat noi repede, ori ne grabeau. Ospatarul a infirmat a doua varianta, asa ca e posibil ca trebuie sa reflectez serios la viteza cu care rabatez in jgheab. Clasicul malai dulce pe care il gasesti in gospodariile din Ardeal, in special iarna, ca e un desert satios si el si caloric, deopotriva. Pentru mine a fost o incantare sa ma reintalnesc cu el.

Spre final ni s-a alaturat si bunul Adi (care nu s-a dezlipit toata seara de paharul cu palinca si mi-a mai administrat si mie unul ) si ne-am mai intretinut putin. Om fain, deschis, fara secrete si care e pus pe treaba. Eu, mai curios si inchizitor, din fire, l-am cam supus unui mic tir de intrebari, ca pana la urma omul (exasperat, cred) s-o scuzat si s-o dus sa mai salute lume. ) Intr-adevar, cand vine multa lume (dintre care pe multi ii cunosti) e greu sa te imparti. Adi, eu iti multumesc pentru seara, pentru rabdarea cu care mi-ai raspuns la intrebari si te asigur ca deseara te voi intreba mai putine lucruri. Macar cu 5%. )

Asa ca deseara ne indreptam spre Casa Latina, din Str. Traian nr. 2, pentru a degusta si italienismele hadeniene. Aici cred ca multa lume va avea mari asteptari, dar eu plec de la premisa ca nu e deloc usor sa te atingi de o bucatarie atat de specializata si nuantata, ca cea italiana, si sa-ti iasa ca acolo. Am incredere in seara asta si o astept cu nerbadare. Oricine dintre voi doreste sa expermienteze, o poate contacta pe Ela Pastia, PR Manager la Casa Latina, la tel: 0733.104.178. Asta in caz ca mai sunt locuri.