Z O T A

Ca tot ne-am obisnuit de vreo doi ani incoace si ca sa ne obisnuim si mai mult, “doamnele” cu inzestrari falice isi vor etala din nou “nurii” pe strazile unei capitale mult prea sugrumate de teninte noi, miscari trendy si mentalitati (foarte) liberale (libertine).

Urmeaza: Gay Parade.
Vizionarea acestui program de catre copii sub 18 ani este bine sa nu se faca nici cu acordul, nici insotiti de parinti. Genul programului: Drama.

Intelegem ca societatea este cruda, opresiva si striveste nemilos intre stereotipurile-i oarbe trairi, dorinte, vise si sentimente, mai ales pe cele neconforme cu dogmele in vigoare. Dar este oare necesara toata aceasta pledoarie demonstrativ-itineranta, pictata nevrotic in tonuri extreme, manifestandu-se de un grotesc gretzos, ca aceasta intreaga generatie de redescoperiti sexual sa isi pretinda dreptul si, mai ales, recunoasterea dragostei si modului de viata mult ravnite?! De ce nu ajung conferintele, seminariile si expozitiile foto pe tema pentru a-si cere drepturile, pe care normal nu i le-ar putea refuza nimeni, de a trai cum doresc si cum simt ca si-ar putea procura fericirea, atata timp cat asta nu ar aduce atingeri grave si directe modului celorlalti de viata?! De ce toata scalambaiala asta cu vedete starletizate fortat prin emisiuni sforaitoare, reciclate din vechi si de seama exponenti ai parcului Operei (un alt mit si asta, daca ma intrebati)?!

Asta era arhisuficient, dupa a mea umila parere, bineinteles. Dar ei vor domnule si asta. I-au spus Marsul Diversitatii. Foarte frumos. Ador diversitatea. Ma plictisesc de constant, uniform si neted. Dar praful in ochi ustura, ma irita si nu-l pot accepta.

In concluzie, imitatia ne va sufla intodeauna sec in ceafa si fiorul rece al depersonalizarii ne va ingheta si gripa insasi coloana neamului pe care altii au incercat de atata timp sa il apere (bine, ei isi aparau pamanturile si vitele, dar suna mai frumos treaba cu neamu’, chiar daca acum suntem cu totii niste vite pe pamantul nimanui si pe care nu le mai apara nimeni; dar iarasi, e alta poveste; eterna poveste cu alta poveste). Arta spectacolului s-a faurit in SUA, iar cea a balciului (inca) se (mai) desavarseste in Romania. Treaba asta cu datu’n stamba incepe sa-mi sune a tara genetica.